Descriere generală

Săcelul este una din comunele județului Maramureș, așezată în sud-estul acestuia, în marea unitate de relief cunoscută sub numele de Depresiunea Maramureș. Este prima comună în subunitatea Valea Izei, fiind așezată nu departe de "Izvorul Albastru" al acesteia, la o distanţă de 23 km faţă de orașul Vișeul de Sus, la 56 km faţă de orașul Sighetul Marmației şi la 122 km faţă de municipiul Baia Mare.
Localitatea este așezată de-a lungul șoselei județene care începe chiar din Săcel. Comuna este străbătuta de râul Iza.
Săcelul se învecinează:
     ♦ la nord cu orașul Vișeul de Sus
     ♦ la nord-est cu localitatea Moisei
     ♦ la vest cu localitatea Săliștea de Sus
     ♦ la sud are ca vecin județul Bistrița – Năsăud . 
În partea de nord-est a comunei trece linia ferată Salva-Vișeu.

Din punct de vedere geografic, relieful comunei este o prelungire a Munților Rodnei. Principalele forme de relief – cu înălţimi mijlocii - le reprezintă munții şi dealurile din care amintim: 
     ♦ Batrina de 1719 m
     ♦ Celaru de 1510 m
     ♦ Măgura de 1390 m
     ♦ Troianul de 1210 m
     ♦ Frasinul de 950 m şi altele. 
Relieful dealurilor prezintă pante abrupte şi văi adânci.Terasele apar de-a lungul râului Iza; aici s-a format o zonă mai joasă – lunca Izei – folosită pentru agricultură.
Comuna este împânzită atât în partea de nord, dar mai ales în sud, de o mulţime de pâraie ce se varsă în râul Iza care străbate localitatea de la est la vest.                                  

Clima, flora, fauna
Clima este de tip temperat continental, prezentând diferenţe de temperaturi şi precipitaţii destul de mici ca intensitate şi durată. Iernile sunt foarte lungi şi, cum Maramureșul este înconjurat de munţi, este destul de greu de ajuns acolo în timpul sezonului rece. Precipitaţiile sunt abundente, datorită vântului de sud-vest, aflat între vârfurile înalte. Cel mai des, plouă la începutul primăverii, dar şi în timpul lunilor iunie şi septembrie. Luna în care ninge cel mai mult este ianuarie.
O varietate bogată de floră prosperă pe aceste dealuri şi între reţelele de râuri şi de şuvoaie care traversează regiunea.
În ceea ce priveşte fauna, regăsim unele dintre cele mai sălbatice zone din Europa de Est, unde se găsesc urşi, căprioare, lupi şi lincşi ce trăiesc în pădurile nepătrunse de fag.

Arhitectură
Satul tradiţional a fost în totalitate construit din lemn, toate casele, şurele, şoproanele, gardurile, porţile şi bisericile cu acoperişuri din şindrilă. Comuna are rădăcinile foarte bine păstrate iar oamenii supravieţuiesc în armonie cu natura înconjurătoare, cu câmpii, păşuni, pajişti, livezi şi păduri. Astăzi, multe dintre clădiri sunt făcute din cărămidă, piatră sau beton, iar acoperişurile – din fier încreţit. Din fericire, dimensiunea clădirilor este încă mică, iar structura satelor nu s-a schimbat de-a lungul timpului. Cel puţin porţile înalte sunt încă sculptate şi ridicate înaintea caselor ca întotdeauna.

Atracţii turistice
Obiectivele turistice ale comunei sunt: 
     ♦ Expoziția "Obiecte de ceramică"
     ♦ Morile de apă şi vâltorile – unele în conservare
     ♦ Rezervația naturală Iza – Izvor
     ♦ Izvorul Albastru al Izei şi Peștera Ponor
     ♦ Confecționeri de măşti populare 
     ♦ Ceramică dacică de Săcel
     ♦ Sculptură în lemn – artizanat
     ♦ Agroturismul şi pensiunile turistice.

Populaţia
La recensământul din 2002, din cei 3779 locuitori: 
     ♦ 3765 erau români
     ♦ 8 romi 
     ♦ 6 maghiari.
Confesional: 
     ♦ 3697 erau ortodocşi
     ♦ 34 adventişti de ziua a şaptea
     ♦ 23 greco-catolici
     ♦ 13 baptişti
     ♦ 2 penticostali.